Theion kai hieron Euangelion, Hellenoblachikon. Ta nyn proton synarmosthen kata tous amphoterous dialektous, kai kata ten ekklesias hellenikon typon estrommenon, te tou eusebestatou, eklamprotatou te kai megaloprepestatou authentou kai hegemonos pases Uunkrovlachias, kyriou kyriou Ioannou Konstantinou Basarampa Boeboda, protrope te kai analomasi, pros ten ton orthodoxon koinen opheleian. Euthynontos ton oiaka tes orthodoxias tou panierotatou M[e]tropolitou kyriou Theodosiou. En etei s(o)teriou 1693. Etypothe de en te hagiotate Metropolei tes Unk[r]oblachias. = Sfânta şi dumnezăiasca Evanghelie elinească şi rumânească, acuma întâi alcătuită într-amândoao limbile şi după greceasca a bisericii orânduială așezată. Cu a bl[a]gocistivului, prea luminatului și a mare cuviințatului, domnu și oblăduitoriu a toată ungrovlahiia, Ioan Costandin Băsărab Voevod, poruncă și cheltuială, spre cea de obște a pravoslavnicilor folosință. Îndireptând cârma pravoslavii, preasfințitul Mitropolit kyr Theodosie, în anul mântuirii 1693. Și s-au tipărit întru sfânta Mitropolie a Ungrovlahiei [din Bucureşti], [de Antim Ivireanul]; [iară cu nevoinţa şi cu cea după putere amânduror limbilor îndereptare a prea micului întru ieromonahi Athanasie Moldoveanul]. [5] f., 372 p. (i.e. 196 f. cu signat.) : il. ; 2 col. ; 4° (32 cm), 48 R (26 x 17 cm)
BRV I, 95
BRV Additamenta, p. 207-208
Exemplar în stare excepțională, în pofida unor mici neajunsuri; complet, cu o legătură deosebită care îmbină elementele figurative cu detaliile de tip renascentist-baroc și neoclasic – piele vișinie pe tăblii din lemn, cu o închizătoare (cea de sus) și un signet (semn de carte), de culoare verde. Medalioanele ovale (decorate cu fine motive vegetale), ale copertelor, înfățișează, în cadrul panourilor rectangulare cu cartușuri istoriate, în acoladă, în cele 4 colțuri (ele conțin figurile evangheliștilor și simbolurile lor): pe coperta I, icoana Învierii (după model apusean), iar pe coperta II, o temă devenită indistinctă, dar în care putem intui imaginea Nașterii Domnului. Ornamentația legăturii, inclusiv arabescurile de mlădițe subțiri învolutate, ale cotorului, păstrează încă stratul de aur. Forzațurile sunt simple, uzate; cotorul interior a fost atacat de cari. Exemplarul poartă ex-libris-ul ștampilă (ovală, indigo) al Episcopiei Râmnicului-Noul Severin, cu data 1880 (pe p. 1, sus, lângă frontispiciul cu Învierea în medalion).
