Mineiul. Luna lui avgust. Carele s-au tipărit acum întâiu rumânește cu blagosloveniia prea sfințitului Mitropolit al Ungrovlahiiei, Kyr Grigorie, prin nevoința și tâlmăcirea, iubitoriului de Dumnezeu Kyr Filaret, episcopul Râmnicului. În sfânta Episcopie a Râmnicului : de Popa Costandin Tipograful Râmniceanul și de Popa Costandin Mihailovici Tipograful ; [cu diortosirea monahului Rafail ; editor: ierodiacon Anatolie], la anul de la Hristos, 1780. [3], 192 f. : il. (cu signat.) ; 4º (28 cm) ; 2 col., 36-40 R/col (25 x 17 cm)
Colofon: “ Luna lui avgust s-au început la iulie 23, și au luat sfârșit la septemvrie 24. Tot prin ostenelele celor numiți la celelalte luni s-au tipărit și acest Mineiu ”.
Urmează o foarte scurtă mențiune privind ostenelile acelorași diortositori numiți, de regulă, la sfârșitul fiecărui minei.
Prefața episcopului Filaret preamărește cele două praznice minunate ale lunii august – Schimbarea la față a Mântuitorului și Adormirea Maicii Domnului, fiindcă ele au greutatea celor mai pure mărturii ale planului lui Dumnezeu pentru om, începând cu teofania, dezvăluirea unuia dintre ipostasele Treimii, Dumnezeu-Omul, pe Muntele Tabor, continuând cu cea de-a doua izbândă, de aceasta dată a Sfintei Fecioare asupra morții și ridicarea Ei cu trupul la cer, astfel că editorul și patronul Mineiului nu doar că le consideră temeiul însuși al evlaviei, axul credinței, al cărui centru este Crucea și jertfa cristică, ci și invită pe cititori a trăi luna august, culme cu care se încheie anul liturgic – ca pe un pârg spiritual plin de toată frumusețea și adâncimea de sens a epifaniilor, în care umanul și divinul se întrepătrund.
În această lună, aparte de aceste sărbători fundamentale pentru creștini, din zilele de 6 și 15, sunt pomeniți: în 9 august – Sf. Ap. Matthia; în 16 – Aducerea din Edess (Edesa) aceii ne făcute de mână Icoană a Domnului nostru Iisus Hristos, adecă sfânta Măhramă și Sf. Mucenic Diomid. În 20 august este prăznuit Sf. Pr. Samuil (înfățișat ungându-l rege pe Saul, în ilustrația de la f. 123r), în 21, Sf. Ap. Thaddeu și Sf. Muceniță Vassa. Marele praznic al zilei din 29, Tăiarea cinstitului cap al cinstitului slăvitului Proroc înainte Mergătoriului și Botezătoriului Ioann. Ultima zi este dedicată punerii (în raclă) a Cinstitului Bâu al prea sfintei de Dumnezeu Născătoarei.
Corespunde întru totul seriei mineielor râmnicene, ca format și particularități tipografice; textul este compact, imprimat cu maximă economie de spațiu (lipsesc conețurile, atât cele gravate, cât și cele tipografice, lipsesc, de asemenea, frontispiciile în xilogravură, cu excepția celui de deasupra predosloviei; apar doar frizele simple sau duble, în stricta continuare a fiecărei zile de sinaxar și în departajarea la fel de strictă a intervalelor liturgice). O singură ilustrație miniaturală xilogravată, la f. 123r, coloana din dreapta, a textului, la pomenirea Sf. Prooroc Samuel din 20 august: un desen simplu, înfățișându-l din semiprofil în timp ce toarnă ulei sfințit dintr-un corn, în creștetul lui Saul, predecesorul regelui David (alt profet, autorul celebrilor Psalmi, considerat unificatorul celor două regate, Israel și Iuda).
Ultima filă este complet imprimată, fără spații libere, în special fără spațiul liber rezervat, de multe ori, epilogului, impressum-ului și scurtului adagiu doxologic. Nota de la început, plasată pe aceeași pagină cu gravura Răstignirii (ca la mineiele anterioare), în care ni se spune cine a îndreptat tălmăcirea, anume Iordache biv vel grămătic Capadochianul, nu se repetă în carte (din motivele specificate).
În frontispiciile (frizele) tipografice de coloană, apare un nume nou de zețar sau probar (de ex. la f. 21v, a 2-a coloană, unde începe slujba zilei de 4 august, când sunt pomeniți cei șapte tineri din Efes) – Diiaconu / Lazăr – alternând cu Ene Caraman (apare cel mai frecvent, și sub forma Ene C J[ățariu] sau C(araman) / Ene J), Șărban, Gheorghie P; Dobre, care semnează și așa: C(araman) / J Dobr(e).
Exemplarul este complet.
Sunt prezente însemnări de logofeți – autografele unui Ioniță din sud Vâlcea și Nicolae, datate august 1782 (cu penița), și încercări de condei ale acestora, din care cel tânăr notează în josul filei libere a forzațului anterior, recto:
“Acest Meneiu ce s-au cumpărat de preasfințiia sa părintele episcop Buzăului, kyriu kyr Cosma ca să-i fie întru pomenire vecinică, și am scris eu Necolae copilul ce au slujit la preasfințiia sa în casă și cine va citi, toși să zică Domnezeu (sic) să-l pomenească, că atâta m-au ajutatu capul, atâta am scris și aceasta avgust 5 1782 Neculae log(ofăt).” Alături, în stânga, “Ioniță Logo(fă)t”.
Este vorba despre Cosma Popescu episcop de Buzău (1763 -1787), apoi mitropolit al Ungrovlahiei (ales 9 oct. 1787), până la moarte (1792). Îndrumător al şcolilor şi al activităţii tipografice: Psaltirea 1767, Liturghierul 1768, Catavasierul 1768, Octoihul mare, 1792, şi al şcolilor (M. Păcurariu, DTR).
Pe verso-ul f. 3 nenumerotate, regăsim monograma lui Constantin Aninoșanu, iar pe cea dintâi filă a Mineiului (la f. 1r), sigiliul inelar al acestuia (sub colțul inferior drept al frontispiciului cu Iisus Pantokrator). De asemenea, sigiliul apare, mult estompat din cauza deteriorărilor, în dreapta titlului Vecerniei mari a praznicului Adormirii Maicii Domnului, la fila 86 verso (col. a 2-a a textului).
Stare bună de conservare a exemplarului, dată fiind vechimea lui. Cusături deteriorate în special în prima jumătate a blocului de carte, cu intervenții empirice de consolidare a cotorului interior și de resolidarizare a primelor 3 caiete (precum și în interiorul volumului); lipituri pe marginile inferioare ale foilor. Urme ale contactului cu frontul de apă, marginal, în albitură (cearcăne, passim, ondulare a suportului), lipituri pe marginile inferioare. Așa cum se constată adesea, în cazul cărților de cult – urme ale manipulării defectuoase – pete, cute, margini neregulate, patină vulgară intensă pe anumite secvențe, depozite de ceară. Spre sfârșit, pete brune pe marginile de sus și lateral dreapta, inclusiv pe tranșele corespunzătoare, idem pe forzațuri. În privința foilor de protecție, la începutul volumului s-a păstrat foaia de gardă manuală, cu pontuzouri, în care se constată lacune, lateral. Forzațul fix anterior este deteriorat. Cel posterior este dublu, din hârtie poroasă, de tentă cafenie, prezintă aceleași pete de apă, îndoituri ale filei mobile.
Legătură executată în același stil cu a celorlalte mineie descrise – marochin pe tăblii de lemn, cu impresiuni aurite – medalion religios în centrul primei coperți cu tema Răstignirii (la piciorul crucii, cu slovele-legendă G și Ad, pentru Golgotha și Adam, al cărui craniu apare în acel loc); de această dată, icoana se conformează vechiului canon (nu apare potirul în care curge sângele țășnind din coasta împunsă a celui Răstignit). Deasupra Crucii, flancată în partea de sus de cele două luminarii și de luceferi, un serafim. În spatele Fecioarei și a apostolului iubit, Ioan, detaliile arhitecturale ale Ierusalimului, minuțios executate dar fără sugestia perspectivei (în chip identic celorlalte reprezentări întâlnite în tipologia acestor legături mânăstirești de secol. XIX, specifice mineielor descrise aici). Ca de obicei, numele lunii de sinaxar apare in scripționat în centrul registrului superior al panoului iconografic, AVGUST. Același model fitomorf-geometric, pe coperta posterioară. Urmele auririi se constată numai pe icoană (implicit conturul mandorlei polilobate), în care detalii fizionomice au devenit parțial indistincte, pe laturile ancadramentului interior, pe ornamentele florale din colțurile acestuia, cât și pe muchiile diagonale ce leagă marginile ramei. Cotorul are tot 3 nervuri profilate marcate prin brăuri fitomorfe dar fără decorație secundară între nervuri. Urme ale închizătorilor metalice. Legătura are învelitoarea pătată, pătrunsă de cari, desprinsă pe mici porțiuni (colțurile coperților), pe alocuri tocită; pe prima copertă, între numele lunii și mandorlă, în dreapta, urmele unei însemnări cu tuș negru (cu chirilice). Capul superior al cotorului prezintă lipsuri din învelitoare, capul inferior – perforații. Ligaturi laxe, joc al coperților, necesită refacere a coeziunii dintre legătură și corpul cărții. Șnit cafeniu ondulat, îmbătrânit.
Per ansamblu, legătura păstrează caracteristicile unui element valoros al bunului bibliofil, în pofida uzurii.
Bibliografie:
BRV II, 437
