Înfruntarea jidovilor asupra legii, și a obiceiurilor lor: cu dovediri din sfânta, și Dumnezeiasca Scriptură, din cea veche, și din cea noaă / [de Neofit monahul]. Acum întâiu, întru acestaș chip tipărită. În Tipografiia Sfintei Mitropolii în Iași : s-au tipărit de ieromonahul Kyr Macarie, Duhovnicul sfintei Mitropolii și de Gherasim ierodiaconul tipografi, la anii dela Hristos, 1803 fevruarie în 8. [4], 121 f. (cu signat.)s : il. ; 4º (20 cm), 19-26 R (18 x 13)
BRV II, 662
BRV Additamenta, p. 352-353
Despre identitatea monahului Neofit dar și despre celebritatea nefastă a cărții sale, aflăm din studiul Comunitatea evreiască din Piatra Neamț, de Adrian Cioflâncă, publicat în colecția Patrimonii urbane (secțiunea minorități), a site-ului organizației Idee – “a knowledge institute, a think tank providing vision, tools, representation and management for establishing consensus on public choice” – http://www.idee.ro/jewish_heritage_3/index.php?language=ro&pagina=piatra_neamt):
“Una dintre cele mai răspândite scrieri anti-iudaice, cu ediții până în ziua de astăzi. Lucrarea era scrisă fiind de un evreu apostat, Noih Belfer, devenit Nicolae Botezatu, apoi călugărul Neofit. Scrierea – un portret negativ al evreilor, împănat cu citate din Biblie – a contribuit considerabil la răspândirea acuzației de omor ritual la adresa evreilor. Cartea a fost reeditată de numeroase ori în secolele 19 și 20, inspirând gândirea radicală. Într-o reeditare din 1936, traducătorul, Marin Popescu, semnează o Prefață care este un veritabil manifest antisemit care cere eliminarea evreilor: „… viața creștină și liniștea neamului nostru nu se vor restabili decât prin eliminarea ovreilor; o eliminare sistematică, tematică, rațională, în mod continuu și permanent, până nu va mai rămâne nici o lindină, nici un picior de jidov”.
Conform celor afirmate de Dan Râpă-Buicliu în BRV Additamenta loc. cit. “Autorul, Neofit, fost rabin convertit monah, de la Cernica și Neamț, este autor al câtorva lucrări: Înfruntarea jidovilor aflată în manuscris din anul 1797 (v. BARSR, Ms. Rom. 4144, in 4º, 329 f.), intitulată inițial , Catehismul spre îndreptare a multora din iudei și eretici, cei ce vin către Botez, având însă o altă prefață decât cea din ediția din 1803, acrostih (Nicolae Botezatul), 1792, ms.; Grăunte de muștar, Cernica, post 1792, ms.; Catehism cum să cade a primi pe jidovul care vine la Sf. Botez, Roman, 1805, ms.; Catehism pentru primirea la sfântul botez a unui ravin învățat, post 1805, ms.; Cuvânt împotriva ereticilor, 1819, ms.; Cuvânt împotriva ereticilor, 1819, ms. Deosebirile dintre prefața manuscrisă (1797) și cea imprimată (1803) se explică pe seama trecerii din Țara Românească în Moldova (a autorului); de asemenea, apariția celor trei tiraje consecutive în 1803 s-ar motiva prin eventuala obstrucție făcută de foștii coreligionari”.
Din Înainte Cuvântare: “Și am scris cărticica aceasta, mică la vedere, dară socotesc a fi folositoare pravoslavnicilor iubitorilor de știință, și râvnitorilor creștinătății, căci sânt scrise într-însa, câteva taine mari a jidovilor spre înfruntarea și rușinarea lor, care dela răstignirea Mântuitoriului și până acum, de nimenea de plin n-au fost descoperite. Și o am așăzat în patru capete, în numele sfinților patru evanghelisti (sic), Mathei, Marco, Luca, și Ioann. Pre carii i-au văzut prorocul Iezechiil în chip de om, în chip de leu, în chip de vițel, și în chip de vultur; eu carele mainainte învățătoriu între jidovime, iar acum prin mila Domnului mieu Iisus Hristos mă aflu creștin pravoslavnic, cel mai mic între monahi, Neofit”.
Tipar negru, corpuri variabile de slovă de rând și majusculă, ancadramentul foii de titlu de compoziție tipografică (spirale fitomorfe și litere inserate printre acestea); frize de capitol din aceleași motive. Custos, colontitluri decorate. Volumul conține o xilogravură în plină pagină, cu Psalmistul (Regele și proorocul David), într-o ramă somptuoasă, realizată cel mai probabil, de Simeon Isoteschi și alte ornamente cu dese ocurențe în cartea ieșeană, în special cea de cult (sec. XVIII) – stema domnitorului Moruzi, cu simbolurile heraldice ale dublei domnii și 8 stihuri dedicate; letrine xilogravate, frontispicii. La sfârșitul celor patru capitole, 2 epiloguri, din care unul versificat, semnat de unul din membrii echipei de tiparnici – Dimitrie Antonovici, prubariu.
Exemplar complet, în stare bună, cu semnele obișnuite ale manipulărilor frecvente și ale contactului cu apa; atac de cari. Primele file nenumerotate (corespunzând prefeței) conțin pe marginile inferioare o însemnare cu chirilice: “Această carte ce să numește / Înfruntarea jidovilor o am luat eu / drept amanet în locul altei cărți / de aceia am scris aicea cu mâna de țărână spre știință și cine / va ceti mă va pomeni” – numele inițial a fost însă radiat de altcineva, care a scris deasupra indescifrabil (P(reot) Costea ? Glăvan ?).
Legătura în piele și hârtie marmorată (în tonuri de maro), pe carton presat. Forzațurile duble de la început provin dintr-un Liturghier de Iași, probabil cel dat la lumină în 1794; la sfârșit, o foaie mobilă din hârtie manuală, cu o însemnare pe verso, din 1825, a unui deținător istoric, Ștefan Olănescu, despre achiziționarea exemplarului. Forzațul fix posterior, este tot o filă tipărită (cu text liturgic). Cartonul copertelor, deteriorat (cu exfolieri și zone lipsă), provine dintr-un grup de file inscripționate cu grafie chirilică. Prima copertă prezintă încercări de condei (cu negru). Cotorul din piele are 4 nervuri decorate.
