Polustav (română). Blaj, 1793

Polustav. Tipă(rit) după rânduia(la) Besearicii Răsă(ritului) cu bla(gosloveniia) Exsel(enții) sale Preaos(fințitului) d(o)mnului d(omn) Ioann Bobb vlădi(cu)l Făgă(rașului). În Blaj anul D(o)m(nului) 1793. [2] f., 729, [5] p. (cu signat.) + : il. ; 8° (17 cm.), 22 R (14 x 8 cm.)

Polustavul este un Ceaslov care cuprinde mai multe rânduieli și cântări de laudă (inclusiv din Evangheliar) decât un Ceaslov obișnuit. Se cunosc polustave de Blaj și Buda. Din seria celor de Blaj – edițiile 1757 (foarte rară), 1773, 1793, 1808 (scoase de Petru Papavici); budensele – 1807, 1823. Polustavele au circulat în paralel cu ceasloavele.

Tipar negru și roșu (pe foaia de titlu, cu roșu este imprimat doar numele lui Ioan Bobb); slove de mărimi diferite; slovocifre (paginație, signatură), colontitluri, custos. Titlul ceaslovului este imprimat cu caractere foarte mici, în registrul inferior al primei foi, ocupată de gravura lui Sandul; dată fiind amplasarea și spațiul restrâns, textul este în mare parte abreviat. Titlul reprodus mai sus apare în interiorul unui portal baroc somptuos, cu margini sculptate și extremități în relief, sprijinit, în planul secund, pe stâlpi alcătuiți din coloane fusiforme suprapuse, învelite în motive foliacee și cu capătul superior sub forma unor calicii de lalea; acestea sprijină capitelurile ce continuă linia arcadei ovale, rectangulare, și ocupă registrele laterale ale prim-planului. Marginea medalionului este o ramă liniară ce creează o ușoară impresie de adâncime, de tridimensional (ca și ornamentul foliaceu treflat). Dincolo de margine, pe un fundal alb se profilează, în plan secund, silueta Mântuitorului, într-un veșmânt larg, cu numeroase pliuri, sprijinind Crucea pe umărul stâng; cu dreapta schițează (indistinct) gestul binecuvântării. De jur-împrejurul medalionului se înșiră plăcuțe inscripționate, de formă vegetală, albe, unite prin calicii de lalea și boboci rotunzi, ce cuprind, începând de sus în jos, din dreapta lui Iisus, următoarele titluri care își corespund însă, pe orizontală, de la stânga la dreapta: Polunoștnița, Cias pervîi (Čias” pervyi), Cias șestîi (Čias”šestyi), Cin vecerni (Čin” večerni(i)) / (se continuă, de jos în sus, în stânga) Pavecernița, Cias devetîi (Čias”devetyi), Cias tretii (Čias”tretij), Cin Utreni (Čin” utreni(i)). Această gravură (frontispiciu) este prezentă în toate edițiile Polustavului.

Rânduielile slujbelor de peste săptămână (polunoștniță, vecernie, utrenie) și rugăciunile specifice ceasurilor (cu denumiri originale în slavonă) ocupă secvența p. 1-476, precedate de titlu și tabla de materii; urmează sinaxarul, care aici poartă titlul de Minologhion, între p. 477 și 723. Cele 5 pagini fără coloncifre (724-729) conțin paschalia (pentru anii 1793-1838); ultima pagină cuprinde și începutul capitolului Însemnării cum să cetesc evangheliile voskresnelor, după sfârșitul căruia ar fi urmat o serie de rugăciuni trebuincioase (constituie parte absentă din acest exemplar, la fel ca restul capitolului menționat).

Din punct de vedere al ornamenticii reprezentative pentru arta cărții blăjene, cea în xilogravură, cartea etalează modele iconografice îndelung uzitate, post 1752, realizate de meșteri precum Vlaicu, ieșeanul Sandu, și Petru Papavici de la Râmnic, plus câteva modele de frontispiciu și viniete de final: una cu evantai, palmier și ciorchini, o alta cu model fitomorf “arborescent” și un înger în zbor ținând în mâini câte o tulpină înflorită. Sunt ornamente și ilustrații care au împodobit acatistierele, liturghierele, ceasloavele, trioadele și penticostarele de Blaj, chiar și Bucoavna (din 1777) și, desigur, restul edițiilor Polustavului. Apare și o tipologie expresivă de inițiale ornate. Gravurile faimoase sunt cea cu Bunavestire, a lui Papavici, pe f. de titlu verso, care semnează și unul din frontispiciile cu Iisus Hristos ca Mare Arhiereu, celelalte fiind icoana Pantokratorului (ține globul cruciger, binecuvântând cu mâna dreaptă) și cea a lui Iisus ca învățător, cu Evanghelia deschisă, ambele reprezentări în medalion anturat de vrejuri ample; apre și un model de frontispiciu îngust, cu simbolul Duhului Sfânt, în anturaj vegetal. Regăsim în carte, gravurile cu tema Izvorului de viață dătător și a simbolului euharistic – Iisus-Emanuel în potir, semnat tot de Papavici (iscăliturile sale apar sub forma Petru P. T. și P. P. Tipograf).

Exemplar incomplet, deteriorat, cu unele intervenții de compensare a pierderilor de suport, și de remarginare laterală (inclusiv foaia de titlu); patină vulgară intensă. Numerotare secundară a paginilor (până la p. 111), cu cifre arabe.

Legătură în piele brună pe carton, recondiționată; cotor cu 3 nervuri profilate, încadrate de linii argintii. Forzațuri duble, cu însemnări, cel posterior destul de uzat, pe care subzistă o însemnare din 1883, cu cerneală neagră, alături de altele fragmentare, din aceeași perioadă (sfârșit de secol XIX).