Depoziție din procesul lotul „ziariștilor fasciști” intitulată „Ziaristica” prin care scriitorul Radu Gyr declară activitatea sa ziaristică în cadrul revistelor „Buna Vestire”, „Universul” și „Viața”. Acesta mărturisește că lupta sa a fost una ideologică, că nu a „scris articole de politică externă” și că nu a colaborat cu presa din timpul guvernării legionare, invocând martori precum Dl. Profesor. Univ. P. P. Stănescu, secretar general în Ministerul Educației, Dl. Profesor Univ. Dragoș Protopopescu, fost co-director al ziarului „Buna-Vestire”, Dl. Marin Roșu, ziarist.
Depoziție din procesul lotul „ziariștilor fasciști” intitulată „Anti-judaismul meu” prin care scriitorul Radu Gyr declară cu ce anume nu este de acord în ceea ce privește judaismul și ce anume a combătut prin publicațiile sale: „intoleranța judaică”, „marii exploatatori capitaliști evrei”, „anarhiștii și negativiștii culturali”, „am combătut așadar, nu o rasă […] dar o psihologie, o concepție de viață”. Regăsim sintagme subliniate din dactilografiere, dar și corecturi efectuate ulterior.
Depoziție din procesul lotul „ziariștilor fasciști” intitulată „Antisemitismul” prin care scriitorul Radu Gyr declară că atitudinea sa „antisemită nu a fost nici invitație la violență, la brutălități”, ci „am combătut pe marii exploatatori evrei […] pe scurt: n-am avut nimic cu omul evreu, ci cu o mentalitate și o psihologie bolnavă a unui anumit evreu”. Regăsim sintagme subliniate din dactilografiere, dar și corecturi efectuate ulterior.
Textul articolului publicat de Radu Gyr, intitulat „Surâsul de la Calațele”, în revista „Sfarmă piatra”, nr. 30, pagina 1, col. 3-6, datată 14 Iulie, 1940. Documentul este atestat de Biblioteca Academiei Române ca fiind o copie conformă cu originalul, purtând ștampila institiuției și semnătura olografă a directorului. Articolul narează povestea evreului Groedl, acțiunea petrecându-se în anul 1918. Protagonistul poveștii este prezentat ca un om crud ce deținea terenuri peste Apuseni, unde tăia păduri. Atunci când locuitorii ținuturilor s-au arătat împotriva acțiunilor sale, a cerut o represiune, iar „la cererea lui Groedl, un detașament de soldați maghiari a fost trimis în Apuseni”. Autorul vorbește despre cum masacrul a fost ascuns, dar neuitat. În continuare aflăm că Groedl a rămas în România, iar faptele sale ignorate. Concluzia textului ne vorbește despre necesitatea unei atitudini ferme, dar non-violente.
În perioada guvernării legionare, Radu Gyr, scriitor și ziarist, a devenit comandant și totodată director al teatrelor, de asemenea, fiind autorul mai multor imnuri legionare. Recunoscut pentru activitatea sa ziaristică, odată cu venirea regimului comunist a început procesul lotului „ziariștilor fasciști” din care a făcut parte alături de Nichifor Crainic, Pamfil Șeicaru și mulți alții. Procesul a început pe 30 mai 1945 la București la Tribunalele poporului, la cererea Uniunii Sovietice. Sentința a fost dată la 4 iunie 1945, reprezentând 12 ani de detenție pentru Radu Gyr. După doi ani de la încheierea sentinței, în anul 1956, a fost condamnat la moarte pentru redactarea poeziei-manifest „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane”. Cu toate acestea pedeapsa sa a fost transformată în 25 de ani de muncă zilnică.
