Diplomă oferită preotului Gheorghe V. Niculescu din parohia Cocargeaua, județul Constanța prin care îi este conferit rangul de Iconom Stavrofor, pentru bună conduită și merite, la data de 22 septembrie 1902. Diploma de ridicare în rang a fost eliberată în ziua de 31 decembrie 1902 și este semnată olograf de episcopul Dunării de Jos, Pimen Georgescu. Diploma vine înrămată într-o ramă contemporană din lemn.
Reproducere fotografică a Iconomului Stavrofor Gh. V. Niculescu, din perioada în care ocupa funcția de director al Seminarului „Sf. Nicolae”, fiind totodată, membru al Consistoriului Superior Bisericesc.
Certificatul de naștere al Mariei Niculescu, fiica preotului Gh. V. Niculescu și a Anei Maria Niculescu, născută la 22 iunie 1904 la Constanța.
Document eliberat de Episcopia Dunării de Jos, prin care se dispune transferarea părintelui iconom Gh. V. Niculescu, paroh la parohia Cocargeaua din județul Constanța la parohia Nalbant din județul Tulcea. Documentul a fost eliberat la 20 septembrie 1904 și poartă semnătura episcopului Pimen Georgescu.
Document eliberat de Episcopia Dunării de Jos, prin care se dispune permutarea părintelui iconom Gheorghe Niculescu, licențiat în teologie și protoiereu al județului Constanța în aceeași calitate de protoiereu al județului Tulcea. Documentul a fost eliberat la 27 octombrie 1904 și poartă semnătura episcopului Pimen Georgescu.
Brevet prin care se acordă Medalia jubiliară „Carol I” lui Gheorghe Niculescu, preot al județului Tulcea. Documentul a fost emis la 10 mai 1906.
Carte canonică eliberată de Episcopia Dunării de Jos, prin care i se acordă învoirea canonică părintelui iconom G. V. Niculescu, parohul bisericii „Sfinții Împărați” din Tulcea, de a trece în altă eparhie. Documentul a fost eliberat pe 30 august 1910, fiind semnat olograf de episcopul Nifon Niculescu.
Act întocmit între preotul Gh. V. Niculescu și fosta sa soție, Maria I. Burcuș, reprezentând o înțelegere între cei doi pentru a evita orice proces sau pretenție bănească în ceea ce privește restituirea dotei și a sumei de 4500 de lei, în urma divorțului celor doi soți. Prin acest acest act, Maria I. Burcuș declară că a primit de la fostul său soț imobilul dotal și că renunță la suma de 4500 de lei, pentru ca aceasta să fie depusă într-un cont la Casa de Depuneri și Consemnațiuni în contul copiilor cuplului, în termen de 5 ani. Totodată, preotul Gh. V. Niculescu se obligă să respecte prevederile înțelegerii. Actul a fost încheiat la 11 septembrie 1910, fiind semnat de ambele părți și de martorii acestora. Documentul este întărit de Tribunalul Județean Prahova.
Episcopul Nifon Niculescu al Dunării de Jos îi trimite o scrisoare preotului Gh. V. Niculescu, director al seminarului de la Bistrița prin care îi solicită să restituie suma de 100 de lei pe care acesta a oprit-o din fondul cărămizilor, confundând-o cu fondul solidarității de la secția Tulcea. Scrisoarea a fost redactată olograf pe o filă velină cu antetul Sfânta Episcopie a Dunării de Jos. Aceasta este datată 13 decembrie 1910 și este semnată olograf de episcopul Nifon Niculescu.
Cartea de student a preotului Niculescu V. Ghenadie, student la Facultatea de Drept, din cadrul Universității din București. Carnetul a fost eliberat la data de 8 decembrie 1911, fiind valabil pentru anul universitar 1911-1912. Acesta poartă semnătura titularului și o fotografie de epocă a preotului Ghenadie Niculescu.
Carte de legitimație prin care îi se recunoaște preotului Gheorghe V. Niculescu dreptul de a exercita profesiunea de apărător pe lângă Consistorul Spiritual al Eparhiei Râmnicului Noul-Severin. Documentul a fost eliberat la data de 30 aprilie 1911 și poartă semnătura tuturor membrilor comisiei pentru examinarea titlurilor apărătorilor.
Brevet de numire în grad de Cavaler al Ordinului „Coroana României” acordat preotului Gh. Niculescu director al seminarului din Râmnicu Vâlcea. Documentul a fost emis la 25 iunie 1913.
Bilet de liberă circulație, din perioada războiului, eliberat de Poliția orașului Râmnicu Vâlcea lui Iconom-Stavrofor Gh. V. Niculescu prin care acesta primea permisiunea să călătorească cu trenul în zona etapelor de țară. Documentul a fost redactat olograf, fiind eliberat la 25 septembrie 1916. Acesta poartă semnătura și fotografia titularului, precum și vizele orașelor prin care a călătorit.
Brevet de numire în grad de Cavaler al Ordinului „Steaua României” acordat preotului Gh. Niculescu de la episcopia de Râmnicu Vâlcea. Documentul a fost emis la 30 decembrie 1922.
Actul de investitură al preotului Gheorghe Niculescu prin care a fost ales episcop al Buzăului în ziua de 16/29 martie 1923. Actul de învestitură a fost dat de și mitropolitul Ungro-Vlahiei, Miron Cristea. Totodată, mitropolitul Moldovei și Sucevei Pimen Georgescu a fost delegat pentru a conduce slujba de hirotonisire a noului arhiereu. Slujba s-a săvârșit la Catedrala Mitropolitană din Iași la 31 martie/13 aprilie a nou alesului arhimandrit Ghenadie Niculescu. Documentul a fost eliberat la 10 mai 1923 și poartă semnătura mitropolitului Miron Cristea.
Brevet prin care i se acorda Medalia Peleș episcopului de Buzău Ghenadie Niculescu. Documentul a fost emis la 25 septembrie 1933.
Brevet prin care îi se acorda Medalia Centenarului „Regelui Carol I” episcopului de Buzău Ghenadie Niculescu, pentru contribuția adusă înzestrării oștirii. Documentul a fost emis la 9 martie 1940.
Cartea de identitate la Căile Ferate Române a preotului Ghenadie Niculescu episcop al Buzăului. Documentul a fost emis la 1 noiembrie 1940. Cartea de identitate conține o fotografie a titularului semnată