Document reprezentând o colecție de acte domnești, zapisuri și dovezi juridice care atestă istoria de proprietate asupra moșiei Stăuceni, din ținutul Hotinului. Începe cu hrisoave prin care moșia a fost dăruită sau întărită de diverși domnitori (începând din 7129), urmate de documente de vânzare, moștenire și împărțire între fiii lui Costandin Jora. Ultimele acte arată cum moșia a ajuns temporar în stăpânirea Alexandrei, soția fiului decedat al lui Prăjescu, și că în lista moșiilor întocmită de Grigore Jora, moșia Stăuceni nu este menționată, ceea ce slăbește pretenția lui asupra acesteia.
De la comitetul rânduit. Scrisori pentru moșia Stăuceni din ținutul Hotinului ce au arătat dumnealui șădar Ioan Prăjescu.
De la comitetul rânduit. Scrisori pentru moșia Stăuceni din ținutul Hotinului, ce au fost arătate de dumnealui șădar Ioan Prăjescu.
7129, mai 3 – Ispisoc de la Alexandru Ilieș voievod, cu care l-a miluit pe Codin vameșul, pentru dreapta slujba lui, cu un sat ce este la ocolul Hotinului, anume Stăuceni, și cu morile de la acel sat, cu hotar împrejurul lui și cu tot venitul. Mai există și un alt ispisoc de întăritură din 7130, august 18, de la Ștefan voievod, fiul lui Ștefan Tomșa voievod, și alt ispisoc de întăritură din 7132, noiembrie 29, de la Radu voievod
7142, noiembrie 19 – Zapis de la Condre, pârgarul Hotinschi, prin care satul Stăuceni, din ținutul Hotinului, a fost vândut lui Bălan Haș, asupra unei chirii. Există și un ispisoc din același an, noiembrie 25, de la Leonșin Movilă voievod, și alt ispisoc din 7143, august 26, de la Vasile voievod.
7204, iulie 20 – În cărțile dintre fiii lui Costandin Jora clucer, anume Ion, Bălan și Grigorașco spătar, afară de sora lor Maria, părintele lor i-a ales cert, fiind încă în viață. În cartea lui Bălan este menționată moșia Stăuceni de la Hotin, Picioroganii de la Hârlău și altele.
1772, martie – Carte de la comendatul de Hotin, iar după ordinul generalului-maior Corsacov, care i-a fost dat de către feldmareșalul, contele Romentov, s-a dat în stăpânire Alexandrei, soția răposatului fiu Prăjescu, adică mama domnului șădar, satul Ștureș–Stăuceni din ținutul Hotinului, după hrisoavele domnești și după mărturia divanului Moldovei. Tot din același an este și o poruncă separată de la comendatul către pârcălabi, ca să pună în stăpânire acea moșie pe numita jupânească. A arătat și dumnealui spătarul Teodor Balș acele scrisori, adică împărțeala între frați.
7204, iulie 20 – Cărțile lui Costandin Jora clucer, precum sunt și la dumnealui, șădarul.
7217, iunie 31 – Carte de la Mihai Racoviță voievod, dată lui Bălan Jora biv vel armaș, ca să ia zeciuială de pe propriile oi, între care este menționat și satul Stăuceni din ținutul Hotinului. Mai este și un alt document din 7219, octombrie 2, de la Neculai Alexandru voievod.
7222, noiembrie – Un isvod iscălit de Grigore Jora vistiernic, cu moșiile pe care le-a avut, arătând de la cine i s-au tras, zicând că l-a făcut după cât și-a putut aminti, neavând scrisorile la îndemână din cauza tulburării vremurilor. Arată pentru Piciorogani că la împărțeală i-a venit din partea fratelui său, Bălan. Și, murind fără urmași, i-a revenit lui a stăpâni, iar de moșiia aceasta Stăuceni nu-i pomenește nimica.
Deci din scrisorile acestea s-au înțăles că dumnealui spătar Teodor Balș să trage din vistiernicul Grigoraș Jora și dumnealui sărdar Ioan Prăjăscu să trage din Maria, sora lui Grigoraș vistiernicu și dacă Bălan, fratele lor au murit stărî și diiat nu s-au lăsat, dreptatea urmiază întra la clironomi întocma și deopotrivă atât acei ce să trag din Marila, sora lui Grigoraș Jora vistiernic. Și dreptățile care agiută pe dumnealui șirdarul Ioan Prăjescu să ia în stăpânire moșia aceasta, Stăuceni, sunt următoarele: Mai întâi, că temeiul scrisorilor s-a aflat la moșii și părinții săi, care, avându-le la sine, se cunoștea că în vremea aceea i s-au dat scrisorile și i s-a dat și moșia.
Al doilea, că în vremea când dânsul era în oaste, mama sa a stăpânit această moșie, precum s-au aflat dovezi, și tatăl dumnealui a murit acolo, unde și alți frați ai săi au murit în mare parte. Dumnealui, șirdarul, arată că nu sunt alte pretenții și nici pricini împotriva sa.
Al treilea, și însuși izvodul iscălit de Grigoraș Jora vistiernic dovedește că scrisoarea despre care spătarul spune că ar fi luat-o de la fratele său Bălan, a fost luată în Picioargani, deci dacă i s-ar fi cuvenit și moșia Stăuceni, trebuia să arate clar, cu dovezi, că mărturia pentru sine are temei. Dar nu poate avea temei. Așadar, din toate acestea se dovedește că moșia Stăuceni se cuvine dumnealui, șirdarului Prăjescu. Iar dacă dumnealui spătar va arăta dilaul lui Bălan Jora, cum că această moșie i-a fost dată fratelui său, lui Grigoraș Jora vistiernic, numai atunci va avea dreptul să o tragă. 3 mai 1809
