Miron Barnovschi, domn al Moldovei, hrisov domnesc de întărire a proprietății, 1 martie 1629

Hrisov din timpul celei de-a doua domnii a lui Miron Barnovschi (1626-1629)

“Noi, Miron Barnovschi Moghilă voevod, milostiiu bojiiu gospodar zemli Moldavskoi

Adecă au venit înaintea Domniei mele și înaintea toți (tuturor) boiarilor Domnii mele sluga noastră Ionașco Prăjescul den Stolniceni și-au arătat un zapis de mărturie de la mulți oameni buni, anume de la Ionașco Tăbârță den Purcelești și de la Pătrașco den Vlădești și Co(n)stantin și frate-său Iurașco de acolo și Mirăuț și Antonie den Hălmășeni și Toderaș Hărăscul și Toma de acolo și Mihail den Pășcani și Vârnav  den Cozmești și Grigorie Ciogolea den Ionășești și alți oameni buni și denpregiur megiiași, scriind și mărturisind cu a(le) sale suflete cum au venit înaintea lor Tudosiia giupâneasa lui Baico șetrariul și cu toți coconii săi: cu Vasilie și Măricuța și Constantin și Toderașco feciorii lui Baico șetrariul de a lor bună voe de nime nevoiți, nici asupriți și și-au rânduit a lor driaptă ocină și moșie ce-au avut în sat în Stolniceni pre Siret, în ținutul Sucevei ce se-au ales (sic) partea lor și o au vândut lui Ionașco Prăjescul drept 100 și doodzeci de taleri bătuți, cu tot venitul aceii părți și den vatra satului și den țarini și den câmpu și den tot locul și cu vad de moară la Piscul la Purcelești. Și s-au sculat sluga noastră Ionașco Prăjescul și i-au plătit acești bani întru mâna Băicoaei șetrăroae(i) cu feciorii săi, cei mai sus scriși, ca să-i fie lui driaptă ocină și moșie neclătită. Dreptu aceia și Domniia mea, cu toți boiarii Domniei mele vădzând a lor de bună voe tocmală și cu deplină plată și deplină toată mărturie, dat-am  și i-am întărit și Domniia mea cu acest deres a D(o)mniei ca să fie a lui ocină cu tot venitul în veci, altul să n-aibă a să amesteca prod sim list tăm gospodvami. Sam gospodar veleal. Pis u Ias veleat 71t mart(ii) 1”.

Original, redactat cu slove semiunciale pe suport manual, întărit cu iscălitură domnească olografă și pecete aplicată în ceară roșie.

Printre actele intrate în colecția Muzeului de Istorie a Moldovei, Iași, în anul 1974, prin achiziție de la Ioana Maria Odobescu din București, se află unele emise, majoritar, pe durata a două secole, pentru moșiile Purcelești și Stolniceni, – așa cum ne înștiintează articolul Zamfirei Pungă, Documente privitoare la familia Prăjescu în colecțiile Muzeului de Istorie a Moldovei Iași, în care sunt publicate rezumatele a 63 de acte din secolele XVII-XIX (cele care compun mapa cu nr. 6040). Legat de feluritele moșii ale familiei Prăjescu, satul Stolniceni a făcut obiectul a numeroase tranzacții de-a lungul timpului. Zapisul din 1629 nu se află în acest mic repertoriu arhivistic, așa cum nu se află nici în principalele surse documentare pe care le-am specificat deja, referindu-ne la ispisocul lui Ieremia Movilă.

Avem, așadar, de-a face cu un alt act rarisim, ale cărui particularități îl recomandă pentru clasare în categoria Tezaur prin vechime și autenticitate, în special prin caracterul său unic raportat la fondurile existente, repertoriate și analizate. Starea de conservare, textul lizibil, păstrat integral, conținutul conturează o identitate istorică certă, de mare utilitate în cercetările viitoare asupra acestei familii de dregători moldoveni cu multiple legături de rudenie în elita politică și culturală a Moldovei feudale.

În categoria Tezaur

25,000.00lei

Hrisov din timpul celei de-a doua domnii a lui Miron Barnovschi (1626-1629)

“Noi, Miron Barnovschi Moghilă voevod, milostiiu bojiiu gospodar zemli Moldavskoi

Adecă au venit înaintea Domniei mele și înaintea toți (tuturor) boiarilor Domnii mele sluga noastră Ionașco Prăjescul den Stolniceni și-au arătat un zapis de mărturie de la mulți oameni buni, anume de la Ionașco Tăbârță den Purcelești și de la Pătrașco den Vlădești și Co(n)stantin și frate-său Iurașco de acolo și Mirăuț și Antonie den Hălmășeni și Toderaș Hărăscul și Toma de acolo și Mihail den Pășcani și Vârnav  den Cozmești și Grigorie Ciogolea den Ionășești și alți oameni buni și denpregiur megiiași, scriind și mărturisind cu a(le) sale suflete cum au venit înaintea lor Tudosiia giupâneasa lui Baico șetrariul și cu toți coconii săi: cu Vasilie și Măricuța și Constantin și Toderașco feciorii lui Baico șetrariul de a lor bună voe de nime nevoiți, nici asupriți și și-au rânduit a lor driaptă ocină și moșie ce-au avut în sat în Stolniceni pre Siret, în ținutul Sucevei ce se-au ales (sic) partea lor și o au vândut lui Ionașco Prăjescul drept 100 și doodzeci de taleri bătuți, cu tot venitul aceii părți și den vatra satului și den țarini și den câmpu și den tot locul și cu vad de moară la Piscul la Purcelești. Și s-au sculat sluga noastră Ionașco Prăjescul și i-au plătit acești bani întru mâna Băicoaei șetrăroae(i) cu feciorii săi, cei mai sus scriși, ca să-i fie lui driaptă ocină și moșie neclătită. Dreptu aceia și Domniia mea, cu toți boiarii Domniei mele vădzând a lor de bună voe tocmală și cu deplină plată și deplină toată mărturie, dat-am  și i-am întărit și Domniia mea cu acest deres a D(o)mniei ca să fie a lui ocină cu tot venitul în veci, altul să n-aibă a să amesteca prod sim list tăm gospodvami. Sam gospodar veleal. Pis u Ias veleat 71t mart(ii) 1”.

Original, redactat cu slove semiunciale pe suport manual, întărit cu iscălitură domnească olografă și pecete aplicată în ceară roșie.

Printre actele intrate în colecția Muzeului de Istorie a Moldovei, Iași, în anul 1974, prin achiziție de la Ioana Maria Odobescu din București, se află unele emise, majoritar, pe durata a două secole, pentru moșiile Purcelești și Stolniceni, – așa cum ne înștiintează articolul Zamfirei Pungă, Documente privitoare la familia Prăjescu în colecțiile Muzeului de Istorie a Moldovei Iași, în care sunt publicate rezumatele a 63 de acte din secolele XVII-XIX (cele care compun mapa cu nr. 6040). Legat de feluritele moșii ale familiei Prăjescu, satul Stolniceni a făcut obiectul a numeroase tranzacții de-a lungul timpului. Zapisul din 1629 nu se află în acest mic repertoriu arhivistic, așa cum nu se află nici în principalele surse documentare pe care le-am specificat deja, referindu-ne la ispisocul lui Ieremia Movilă.

Avem, așadar, de-a face cu un alt act rarisim, ale cărui particularități îl recomandă pentru clasare în categoria Tezaur prin vechime și autenticitate, în special prin caracterul său unic raportat la fondurile existente, repertoriate și analizate. Starea de conservare, textul lizibil, păstrat integral, conținutul conturează o identitate istorică certă, de mare utilitate în cercetările viitoare asupra acestei familii de dregători moldoveni cu multiple legături de rudenie în elita politică și culturală a Moldovei feudale.

În categoria Tezaur