Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, cinci scrisori pentru Geo Dumitrescu, 1967-1971
Colecție de cinci scrisori expediate de Virgil Ierunca și Monica Lovinescu, aflați la Paris, lui Geo Dumitrescu. Într-una din scrisori, Virgil Ierunca îi spune că a avut câteva probleme de sănătate și că s-a bucurat mult că a primit un semn din partea sa, deoarece nu mai știa nimic despre el după ce a părăsit revista și îl roagă să îi confirme o adresă pentru a-i livra câteva cărți. În altă scrisoare, acesta îi prezintă planurile lui și ale Monicăi Lovinescu de a-și căuta o casă mai bună în Paris, o casă unde nu s-aude țipenie de om, unde mașinile n-or vrea să staționeze, acest gest fiind nebunesc din partea lor, dar accentuează că trebuie să trăim ca oamenii. Scrisorile datează din perioada 1967-1971.
Colecție de cinci scrisori expediate de Virgil Ierunca și Monica Lovinescu, aflați la Paris, lui Geo Dumitrescu. Într-una din scrisori, Virgil Ierunca îi spune că a avut câteva probleme de sănătate și că s-a bucurat mult că a primit un semn din partea sa, deoarece nu mai știa nimic despre el după ce a părăsit revista și îl roagă să îi confirme o adresă pentru a-i livra câteva cărți. În altă scrisoare, acesta îi prezintă planurile lui și ale Monicăi Lovinescu de a-și căuta o casă mai bună în Paris, o casă unde nu s-aude țipenie de om, unde mașinile n-or vrea să staționeze, acest gest fiind nebunesc din partea lor, dar accentuează că trebuie să trăim ca oamenii. Scrisorile datează din perioada 1967-1971.
Colecție de cinci scrisori expediate de Virgil Ierunca și Monica Lovinescu, aflați la Paris, lui Geo Dumitrescu. Într-una din scrisori, Virgil Ierunca îi spune că a avut câteva probleme de sănătate și că s-a bucurat mult că a primit un semn din partea sa, deoarece nu mai știa nimic despre el după ce a părăsit revista și îl roagă să îi confirme o adresă pentru a-i livra câteva cărți. În altă scrisoare, acesta îi prezintă planurile lui și ale Monicăi Lovinescu de a-și căuta o casă mai bună în Paris, o casă unde nu s-aude țipenie de om, unde mașinile n-or vrea să staționeze, acest gest fiind nebunesc din partea lor, dar accentuează că trebuie să trăim ca oamenii. Scrisorile datează din perioada 1967-1971.
