Octoih și slujbele sfinților de obște. Acum a patra oară cu adaogerea vecerniilor a fieștecăruia Glas, duminecă seara, așezat, și tipărit, după Rânduiala Besearecii Răsăritului. Supt stăpânirea prea Înălțatului Împăratului Râmleanilor Prințului Ardealului, i proci… Domnului Franțisc. Cu blagosloveniia Măriii sale Prea luminatului și Prea osfințitului Vladicului Făgărașului, Ioann Bobb. Tipărit în Blaj, în Tipografiia Seminariului. Anii de la zidire 7300. iară de la Hristos 1792. [2] f., 424 p., p.: 170-195 + ; 4° (22 cm), 24-27 R (17 x 13 cm)
BRV II, 556
Ediții anterioare ale Octoihului blăjean:
1760 (în tipografia mânăstirii cu hramul Sfintei Treimi, meșter: Petru Sibianul); 1766 (ipotetică); 1770 (tipografia m-rii cu hramul Bunei Vestiri, meșter: Petru Papavici; doar semnalată); 1783 (tipografia Seminarului)
Ediția a V-a:
1825 (ibidem)
Exemplare ale ediției 1792 sunt atribuite tiparniței râmnicene (constituie falsuri tipografice datate 1788, în care s-a înlocuit foaia de titlu și gravura de pe verso-ul acesteia, înfățișându-l pe Sf. Ioan Damaschin, cu o alta, a lui Ioanițiu Endredi, cu tema Răstignirii). Exemplarul de față aparține tirajului principal, identificabil ca atare după datele din titlu și alte particularități.
Tipar negru și roșu (- titluri, subtitluri, colontitluri, parțial custosul; inițialele versetelor, indicațiile de tipic, formulele de final), pe suport cu verjeuri, 2 corpuri de literă chirilică, cu 2 tipuri de majusculă. Prezintă ornamente de compoziție tipografică și xilografică specifice, cu mici variații, întregii serii de octoihuri blăjene (minus frontispiciile). Se remarcă modelele de letrine și vinietele de final. Foaia de titlu are, pe verso, o ilustrație în plină pagină cu autorul acestui tom de cântări, Sf. Ioan Damaschin, realizată de gravorul Dimitrie Finta.
Se constată existența erorilor de numerotare.
În acest exemplar, octoihul propriu-zis ia sfârșit la p. 424 cu Rânduiala ispovedaniei. Urmează Sinaxariul a celor 12 luni, p. 170-196. Lipsesc p. 1-170 din cea de-a doua parte a tomului.
Exemplar în stare mediocră de conservare. Cusături slăbite, patină vulgară, file pătate de umezeală, depozite de ceară, pigmentație fungică, deteriorări mecanice (colțuri rupte, margini inferioare fragmentare). Ultimele fascicule au file desprinse (caietele 48-49).
Conține o însemnare de posesor, cu grafie chirilică, în subsolul f. [1]r-[2]r, apoi din 2 în 2 pagini (secvența p. 1-23), tot în marginea inferioară.
Legătură în piele pe tăblii din lemn, deteriorată. Forzațuri duble (de secol XIX), pătate de ceară, de apă și cu urme de incluziuni metalice; foaia liberă a forzațului II, desprinsă. Au supraviețuit închizătorile din piele și metal. Coperta din spate este slăbită; cotorul are învelitoarea pătrunsă de cari. Șnituri îmbătrânite.
