Triodion. Acum a treia oară așezat, și tipărit, după rânduiala Besearicii Răsăritului. Supt stăpânirea Prea Înălțatului Înpărat al Austriei, Franțisc Întie, Craiului Apostoli(cesc). Cu blagosloveniia Exselenții sale Prea sfințitului Domnului Domn Ioann Bobb, vlădicul Făgărașului. În Blaj, la Mitropolie. Anul de la Nașterea lui Hristos, 1813. [1] f., 629 p. (315 f. cu signat.) : il., 4° (35 cm) ; 2 col., 44-54 R/col. (28 x 16 cm)
Ediții anterioare certe: 1771 și 1800, tipograf și gravor: Petru Papavici Râmniceanul.
Titlul de intrare în materie: Triodion, adecă Trei Cântări. Carele cuprinde în sine slujba se i să cuvine lui.
Ediția 1813 a Triodului de Blaj reia, în cea mai mare parte, caracteristicile tipo- și iconografice ale edițiilor anterioare.
Tiparul este negru şi roşu. Sunt imprimate cu roşu titluri, subtitluri, colontitluri, parţial – custosul, iniţialele versetelor şi anumite pasaje explicative. S-au folosit 4 corpuri de literă chirilică, cel mai mic fiind utilizat la tipărirea Vieţii Sf. Maria Egipteanca, p. 571-582. Textul este aranjat pe 2 coloane neîncadrate. Hârtia manuală este de fabricație sibiană, cu pontuzouri și filigrane – săbii încrucişate, o coroană, litera W, cuvântul Hermanstat (sic). Ornamentica gravată constă în poarta titlului, gravura de pe verso, cu icoana hramului (semnată Petru T(ipograful)”, mici frontispicii de coloană cu Iisus Hristos şi Duhul Sfânt (în chip de porumbel), anturaţi de ample motive vegetale (modele care împodobesc și Apostolul de Blaj din 1814, de exemplu); un frontispiciu cu trei icoane, de tip Deisis, pentru secțiunile principale, cu Iisus Hristos între Sf. Ev. Ioan și Sf. Ap. Pavel, vinieta de final cu cap de heruvim aureolat, având un al doilea rând de aripi întinse deasupra unor spectaculoase vrejuri de acant ce se bifurcă, ieșind dintr-un evantai, minigravura ilustrând pilda vameşului şi a fariseului (semnată), precum și cea cu tema Răstignirii. Toate provin din edițiile anterioare ale Triodului (1771, 1800). Ornamentica de compoziție tipografică etalează frontispicii sub forma unor şiruri simple, duble sau triple, de fleuroane și viniete de anturaj, pentru gravura cu Buna vestire, din ansambluri de motive fitomorfe, cu aspect de romb (cu negru și roșu).
Pe ultima filă, epilogul tiparnicului, dispus în forma piramidei întoarse:
“Slavă, cinste şi închinăciune, unuia D(u)mnezeu cel slăvit în sf(â)nta Troiţă, carele au ajutat după început de am ajuns şi sfârşitul. Iară cei ce vă veţi întâmpla aceti, bucuraţi-vă în D(o)mnul, şi vă rugaţi pentru noi, şi ce greşale veţi afla îndreptaţi cu Dhul blândeţelor nepuindu-ne în ponos. Că nu iaste lucrare de înger, ci iaste lucrare de mână de ţărână, că precum iste cu neputinţă a nu gusta cineva din moarte, întru acestaş chip şi Tipograful a scăpa fără de greşală. Sfârşit şi lui D(u)mnezeu laudă”
Exemplar complet, foarte bine conservat, în pofida atacului de cari și a ultimelor 4 file cu margini zdrențuite.
Însemnare cu chirilice în josul filelor (transcrisă parțial pe primul forzaț):
“Acest sfânt triot (sic) s-au cu(m)părat de popa Simion în luna lui ianuarie în 12 zile. L-au adus din tipografiia Buni(i) vestiri din Blaj cu 24 de loți (sic) și bani au dat Molduvan Theodoră ca să fie pominită în sfânta beserică pentru sufletu dumisale și și a soțului dumisale și și a părinților dumisale și tot neamul să fie în sfănta beserică și cine s-ar afla să o înstrăineză sau să o fure dela beserică să fie afurisit de tri(i)sute 18 părinți sfinți ce s-au adunat la Nichiia. 1821. Și orice preot ar fi următori numitului suflet a Mulduvani(i) Theodorii să-i facă pomenire pentru facerea de bine. Și pentru plinirea listi(i) la sfănta beserică fiind lipsită de această carte ”. Scrisă pe p. 40, 41-47; 51, 53, 55, 56, 57; 59-60; 61- 64.
O altă însemnare, de aceeași mână, în albitura superioară a paginilor 154-163 redă aceeași informație însoțită de un pomelnic; jumătate din această însemnare este mâzgălită cu tuș, cu porțiuni ilizibile.
Așadar, conform mărturiilor, exemplarul s-a aflat în posesia parohiei ortodoxe din Păltineasa, comuna Spermezeu, Bistrița-Năsăud, unde supraviețuiește biserica din lemn datând din secolul al XVIII-lea.
Legătură de epocă în piele pe tăblii din lemn, deteriorată, cu unele lipsuri și urme ale închizătorilor metalice. Ornamente presate “la rece”. Coperta anterioară: mic medalion oval, cu Răstignirea, având contur exterior sinuos; în spațiul dintre margini sunt 4 heruvimi cu aripile desfășurate.În interiorul icoanei se pot observa, parțial, trupul atârnând pe crucea cu suppedaneum și tăblița lui Pilat, conturnat spre Sf. Fecioară îmbrăcată într-un amplu maforion; în partea opusă, Sf. Ioan. Ambii au gesturi evlavioase însă chipurile nu se pot distinge cu acuratețe. La întretăierea brațelor, sus – Soarele și Luna (crai nou), dedesubt, două inițiale M și I, pentru “Meter Theou” și “Ioann(es)”. Spațiul restrâns nu a permis inserarea detaliilor arhitectonice ca în alte reprezentări, în schimb, în partea de jos, în jurul piciorului crucii unde se observă doar sugerat, craniul adamic, sunt trasate porțiuni vălurite, cu iarbă, pentru a sugera relieful Golgothei. Ancadrament cu model neoclasic, constând în linii drepte alternând cu semicercuri, de-a lungul cărora se desfășoară palmete desprinse din mănunchiuri cu tulpină de lalea în mijloc, alternând cu grupuri din câte trei boboci de frezie dispuși sub segmentele de arc. Marginile exterioare ale ramei sunt compuse din șiruri de frunze și chenare triplu-liniare. În colțurile interioare – câte două tulpini înflorite aplecate una spre cealaltă, intersectându-se, terminate cu un boboc și o floare deschisă. Aceleași motive decorează spațiile dintre cele 5 nervuri profilate și ambele capete ale cotorului; la baza fiecărei nervuri, brâuri de cercuri minuscule. Coperta posterioară are un model geometric sumar, de linii triple ce se întretaie în câmpul central și în diagonală, formând un romb larg, fără alternanța de borduri fitomorfe. Învelitoarea coperților poartă urmele atacului de cari, în special pe cea de-a doua copertă; pe cotor se observă mici zone lipsă și crăpături, lateral, cu blat dezvelit în partea de jos (idem colțurile inferioare ale coperților). O crăpătură în centrul marginii de sus a primei coperți. Cea de-a doua copertă cu tendința de a se desprinde.
Forzațuri originale din hârtie manuală, cu pontuzuri și filigrane – doar fila mobilă anterioară s-a păstrat; se poate observa blazonul cu acvilă bicefală stilizată care ține-n gheare un sceptru și o sabie; scut gol, surmontat de o coroană închisă, cu ample detalii fitomorfe. Marginea laterală a acestei foi de forzaț precum și marginile corespondente ale primele 4 foi ale volumului sunt îmbrunite și zdrențuite. Cotor interior deteriorat. Forzaț fix posterior atacat de cari, cu blat dezvelit în urma galeriilor.
Bibliografie: BRV III, 836
