Tudor Arghezi, aflat spre finalul vieții, îi trimite o scrisoare tehnoredactată lui Al. I. Ștefănescu, în care îl roagă să îi ofere mai multe informații privind achiziționarea unui magnetofon, acesta aflându-se în imposibilitatea de a mai scrie cu creionul. Gândindu-se la propunerea acestuia de a scrie memoriile unui contimporan activ al ultimelor vreo 55 de generații, crede că magnetofonul ar fi soluția salvatoare, afirmând că: dintre neroziile debitate de pe scaun sau din pat, s-ar putea alege, poate, repet iarăși un poate prudent, unele lucruri în stare să dea naștere unui text de arhivă literară. Fapt e că mi-au trăit, lungă și în sine, viața de mai multe ori decât afirmă un buletin de naștere. Scrisoarea a fost expediată la data de 1 aprilie 1956 și este semnată olograf la final.
Tudor Arghezi, scrisoare tehnoredactată trimisă lui Al. I. Ștefănescu, 1 aprilie 1956
Tudor Arghezi, aflat spre finalul vieții, îi trimite o scrisoare tehnoredactată lui Al. I. Ștefănescu, în care îl roagă să îi ofere mai multe informații privind achiziționarea unui magnetofon, acesta aflându-se în imposibilitatea de a mai scrie cu creionul. Gândindu-se la propunerea acestuia de a scrie memoriile unui contimporan activ al ultimelor vreo 55 de generații, crede că magnetofonul ar fi soluția salvatoare, afirmând că: dintre neroziile debitate de pe scaun sau din pat, s-ar putea alege, poate, repet iarăși un poate prudent, unele lucruri în stare să dea naștere unui text de arhivă literară. Fapt e că mi-au trăit, lungă și în sine, viața de mai multe ori decât afirmă un buletin de naștere. Scrisoarea a fost expediată la data de 1 aprilie 1956 și este semnată olograf la final.
