Virgil Ierunca, aflat la Paris, îi trimite o epistolă scriitorului și prietenului său Marin Preda. Acesta îi mărturisește că ultima scrisoare l-a luat prin surprindere, venind pe neașteptate, la fel ca mâna unui francez ce l-a bătut pe umăr într-o zi, punându-i o întrebare, căruia Virgil Ierunca îi va răspunde în românește. Acesta vede scrisoarea prietenului său, ca o mână ce-l bate pe umăr și-l invită să privească înapoi, către ceea ce îi este cunoscut, către realitate. Virgil Ierunca și-ar fi dorit ca această corespondență să vină ca un răspuns pentru Marin Preda, însă simte că nu a fost înțeles cu adevărat ca persoană, de aceea se așteaptă ca acesta din urmă să fie nemulțumit de răspunsul său, găsindu-l ca pe un ins pe care nu l-a cunoscut. Cu toate acestea, Virgil Ierunca îl îndeamnă pe prietenul său să-i scrie despre tot ce se întâmplă în țară, dar și despre el.
Scrisoare este datată la început Paris, 10 februarie 1948 și este semnată la final. Aceasta a fost redactată cu cerneală albastră, pe două file recto-verso. Scrisoarea vine însoțită de plicul original în care a fost expediată.
