Manuscris redactat olograf de Zoe Dumitrescu-Bușulenga în care vorbește despre scriitorul Hans Christian Andersen. Scriitoarea vorbește despre viața autorului și despre faptul că deși și-a dorit în timpul vieții sale să rămână cunoscut ca romancier și dramaturg, a ajuns în mentalul colectiv un mare stăpânitor al narației feudale.
Ea remarcă viziunea lui Andersen ca fiind determinată de vechea Danemarcă, de viața cea măruntă și cenușie, de fiecare zi a țăranilor, a marinarilor și pescarilor, a slujnicelor oropsite, a copiilor orfani și a bătrânilor singuri. Astfel, concluzionează scriitoarea, aceste nefericiri au devenit sursă de inspirație pentru basmele și legendele sale.
Manuscrisul este redactat pe cinci file veline, recto-verso cu cerneală albastră.
