Octavian Goga îi trimite o scrisoare surorii sale, Claudia Bucșan, căreia îi mărturisește că „mi-e urât acum”. Singur fiind și departe de familie, acesta își amintește de clipele de relaxare alături de sora sa, transmițându-i că „aș vrea să povestim încet-încet ca acolo la tine în divan-când ne întindeam unul lângă altul și nu aprindeam lampa multă vreme”. Acesta îi povestește despre ultimele evenimente și despre faptul că a început să învețe limba germană. La final, Octavian Goga le reproșează lipsa comunicării, deoarece nici ea, nici soțul acesteia nu i-au trimis scrisori, spunându-le că „de când am plecat de-acolo, m-ați uitat toți, se vede”. De aceea, poetul și omul politic afirmă că „nu-i nimic, am să-mi dau silința să uit și eu. Un suflet fără amintiri e o traistă goală pe care-o porți mai ușor”. La final, acesta se semnează Tavi.
Scrisoarea este redactată olograf, cu cerneală neagră, pe patru pagini. Aceasta este datată și localizată Paris, 4 iunie 1913.v
